 |
| Vatra Dornei, Suceava. August 2017. |
Se afișează postările cu eticheta Those were the days.... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Those were the days.... Afișați toate postările
14 august 2017
10 aprilie 2017
18 martie 2017
Watching 24 februarie 2017
22 ianuarie 2017
15 ianuarie 2017
Saturday night fever. Literally.
Saturday night fever. Literally. Mă vindec la ore târzii din noapte cu Humphrey Bogart și The Treasure of the Sierra Madre.
6 ianuarie 2017
It has been a beautiful fight. Still is...
It has been a beautiful fight. Still
is... #BeforeSunset #Home
4 ianuarie 2017
20 decembrie 2016
#TheNightOfTheHunter
Some day you will be old enough to start reading fairy tales again.
#TheNightOfTheHunter | https://www.youtube.com/watch?v=g7B7A_dawI8
12 decembrie 2016
28 noiembrie 2016
12 noiembrie 2016
Îţi ating gura, cu un deget ating colţul gurii tale...
“Îţi ating gura, cu un deget ating colţul gurii tale, îi urmăresc conturul ca şi cum aş desena-o cu mâna mea, ca şi cum pentru prima oară gura ţi s-ar întredeschide, şi mi-e de-ajuns să închid ochii pentru a şterge totul şi a o lua de la capăt, fac să prindă viaţă de fiecare dată gura pe care o doresc, gura pe care mâna mea o alege şi ţi-o desenează pe faţă, o gură aleasă între toate gurile, cu suverană libertate aleasă de mine ca să ţi-o desenez cu mâna mea pe faţă, şi care printr-un hazard pe care nu încerc să-l înţeleg coincide întrutotul cu gura ta ce zâmbeşte pe sub cea pe care ţi-o desenează mâna mea.
Mă priveşti, mă priveşti de aproape, tot mai de aproape şi atunci ne jucăm de-a ciclopul, ne privim tot mai de aproape şi ochii se măresc, se apropie între ei, se suprapun, iar ciclopii se privesc, răsuflând descumpăniţi, gurile se întâlnesc şi luptă fierbinte, muşcându-se cu buzele, abia sprijinind limba de dinţi, zbenguindu-se în lăcaşele lor unde un aer greu intră şi iese însoţit de un parfum vechi şi de tăcere.
Atunci mâinile mele încearcă să ţi se adâncească în plete, să-ţi mângâie încetişor necuprinsul părului în timp ce ne sărutăm de parcă am avea gura plină de flori sau de peşti, de mişcări vii, de aromă nedesluşită. Şi dacă ne muşcăm durerea e dulce, şi dacă ne sufocăm într-o efemeră şi cumplită sorbire simultană a respiraţiei, moartea aceasta instantanee e frumoasă. Şi nu-i decât o singură salivă şi un singur gust de fruct pârguit, iar eu te simt tremurând lipită de mine precum luna în apă.”
(Julio Cortázar - Şotronul, capitolul VII)
10 august 2016
We travel, some of us forever...
We travel, some of us forever, to seek other states, other lives, other souls.
#MorningsLikeThese #NewDestination
8 mai 2016
1 octombrie 2015
10 septembrie 2015
Abonați-vă la:
Postări (Atom)