"Daţi-mi un trup, voi munţilor, pământule larg, fii trunchiul meu, fii pieptul acestei năprasnice inimi..."

"Daţi-mi un trup, voi munţilor, pământule larg, fii trunchiul meu, fii pieptul acestei năprasnice inimi..."

Photo Gallery: Făpturi Împărătești | Facebook

Lucian Blaga - Scrisoare, În marea trecere (1924)

Sunt mai bătrân decât tine, Mamă,
și tot aşa cum mă ştii:
adus puţin de umeri
şi plecat peste întrebările lumii.

Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri,
și să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevarăt şi care-i mai frumos?
Mâna mi se opreşte: e prea puţin.
Glasul mi se stinge: e prea puţin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis?

Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă.

Photo of the Day: © Dorothea Lange (1935)

"Coboară-n lut părinţii, rând pe rând, în timp ce-n noi mai cresc grădinile."

© Dorothea Lange (1935)

Lucian Blaga - Daţi-mi un trup, voi munţilor (Paşii profetului, 1921)

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,

voi munţilor,

mărilor,

daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia

în plin!

Pământule larg, fii trunchiul meu,

fii pieptul acestei năprasnice inimi,

prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,

fii amfora eului meu îndărătnic!

Prin cosmos

auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi

şi-aş apare năvalnic şi liber

cum sunt,

pământule sfânt.

Când as iubi,

mi-aş întinde spre cer toate mările

ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,

spre cer,

să-l cuprind,

mijlocul să-i frâng,

să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,

aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă

bieţi sori

călători

şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

Lucian Blaga - Daţi-mi un trup, voi munţilor

Paşii profetului (1921)

Lucian Blaga - Dorul

"Seţos îţi beau mirasma și-ți cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi șopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.
Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii"

(Lucian Blaga - Dorul)

La orizont - departe - fulgere fără de glas...

"La orizont - departe - fulgere fără de glas/ zvâcnind din când în când/ ca nişte lungi picioare de păianjen - smulse/ din trupul care le purta..." (Lucian Blaga - Vara)

Aici e casa mea...

"Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădina cu stupi

Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă

şi aşteptaţi să vorbesc. - De unde să-ncep?"

Opreşte trecerea!

"Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire - şi totuşi, Te rog: Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea." - Lucian Blaga

Artist: Duy Huynh

Paintings Gallery: Painting Masterpieces | Facebook

Sufletul lui e în căutare...

"Sufletul lui e în căutare,

în mută, seculară căutare,

de totdeauna,

şi până la cele din urmă hotare.

El caută apa din care bea curcubeul.

El caută apa

din care curcubeul

îşi bea frumseţea şi nefiinţa."

(http://www.pinterest.com/andreeacroitor/horses)

Salzburg, Austria, 2013

"O, sufletul !/ Să mi-l ascund mai bine-n piept/ şi mai adânc,/ să nu-l ajungă nici o rază de lumină:/ s-ar prăbuşi./ E toamnă." (Salzburg, Austria, 2013)

Definiția sublimului. Lucian Blaga (Gorunul).

În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn

cum bate ca o inimă un clopot

şi-n zvonuri dulci

îmi pare

că stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de sânge.

Gorunule din margine de codru,

de ce mă-nvinge

cu aripi moi atâta pace

când zac în umbra ta

şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?

O, cine ştie? - Poate că

din trunchiul tău îmi vor ciopli

nu peste mult sicriul,

şi liniştea

ce voi gusta-o între scândurile lui

o simt pesemne de acum:

o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -

şi mut

ascult cum creşte-n trupul tău sicriul,

sicriul meu,

cu fiecare clipă care trece,

gorunule din margine de codru.

- Lucian Blaga (Gorunul)

Ea cântă şi eu ascult...

"Ea cântă şi eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul..."

Angelo Badalamenti - Falling (Twin Peaks Theme)

În piept mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cântă-n mine-un dor...

Lucian Blaga, "În marea trecere" (1924)

Unde eşti astăzi nu ştiu.
Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.
Alunec în amintire, e-aşa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ
privirile tale erau albastre şi-nalte de tot.
Zvon legendar se ridică din brazi.
Ochi atotinţelegător era iezerul sfânt.
În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tăgăduirei pe umăr
în cea din urmă tristeţe mă-ncing.

Lucian Blaga, "În marea trecere" (1924)

Lucian Blaga, Poemele luminii (1919)

Vincent van Gogh - Girl in the Woods (1882)

În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
şi-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de sânge.

Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?

O, cine ştie? - Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
şi liniştea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
şi mut
ascult cum creşte-n trupul tău sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipă care trece,
gorunule din margine de codru.

Lucian Blaga, Poemele luminii (1919)

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

 

Eu 

nu mă căiesc,

c-am adunat în suflet şi noroi-

dar mă gândesc la tine.

Cu gheare de lumină

o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,

că sufletul mi-aşa curat,

cum gândul tău il vrea,

cum inima iubirii tale-l crede.

Vei plânge mult atunci ori vei ierta?

Vei plânge mult ori vei zâmbi

de razele acelei dimineţi,

în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:

"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"

Lucian Blaga, Poemele luminii (1919)

Sufletul satului

"Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei

Eu cred că veşnicia s-a născut la sat."

Leaganul...

"Cu degetele amintirii
mi-am pipăit
încet,
încet,
trecutul ca un orb
şi fara sa-nteleg de ce
m-am prăbuşit
şi-n hohote
am început să plîng deasupra leagănului meu."