"In this room/ the hours of love/ still make shadows."

"In this room/ the hours of love/ still make shadows."
© Jindřich Štreit. 1983.

Illustration by Rofusz Kinga

But I love your feet/ only because they walked/ upon the earth and upon/ the wind and upon the waters/ until they found me. — Pablo Neruda

 Illustration by Rofusz Kinga

"Daţi-mi un trup, voi munţilor, pământule larg, fii trunchiul meu, fii pieptul acestei năprasnice inimi..."

"Daţi-mi un trup, voi munţilor, pământule larg, fii trunchiul meu, fii pieptul acestei năprasnice inimi..."

Photo Gallery: Făpturi Împărătești | Facebook

Ion Minulescu - Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine... 
Dar fiindcă azi mi te dai toată, 
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta, 

Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint, 

Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, 

În pat ţi-am presărat garoafe

Şi maci -

Tot flori însângerate -

Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate, 

Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt

Trei ramuri verzi de lămâiţă

Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată, 

Bate miezul nopţii... 

E ora când amanţii, -alt'dată, 

Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată... 

Deci vino, 

Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul, 

Înfinge-ţi în priviri Minciuna

Şi-n caldul buzei Adevărul

Şi spune-mi:

Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa

Câţi au murit

Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine... 

Dar fiindcă azi mi te dai toată. 

Am să te iert -

E vechi păcatul

Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări, 

Nu-ţi cer să-mi spui

Nimic din tot ce-ai spus la alţii, 

Ci tot ce n-ai spus nimănui. 

Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit, 

Nu-ţi cer

Nimic din ce poetul palid

Cerşeşte-n veci de veci, stingher, 

Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă

Din şirul clipelor la fel, 

Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel, 

În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde

Şi în priviri

Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri. 

Şi-aşa tăcuţi -

Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -

Să-ncepem slujba-n miez de noapte

Şi mâine s-o sfârşim în zori!

Lucian Blaga - Scrisoare, În marea trecere (1924)

Sunt mai bătrân decât tine, Mamă,
și tot aşa cum mă ştii:
adus puţin de umeri
şi plecat peste întrebările lumii.

Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri,
și să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevarăt şi care-i mai frumos?
Mâna mi se opreşte: e prea puţin.
Glasul mi se stinge: e prea puţin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis?

Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă.

Invade me with your hot mouth; interrogate me...

"Invade me with your hot mouth; interrogate me/ with your night-eyes, if you want— only let me/ steer like a ship through your name; let me rest there." (Pablo Neruda) 

E.E. Cummings - I Carry Your Heart (I Carry It In My Heart)

Gustav Klimt - The Kiss (1907-1908)

i carry your heart with me (i carry it in

my heart) i am never without it (anywhere

i go you go, my dear; and whatever is done

by only me is your doing, my darling)

i fear

no fate (for you are my fate, my sweet) i want

no world (for beautiful you are my world, my true)

and it’s you are whatever a moon has always meant

and whatever a sun will always sing is you

here is the deepest secret nobody knows

(here is the root of the root and the bud of the bud

and the sky of the sky of a tree called life; which grows

higher than soul can hope or mind can hide)

and this is the wonder that's keeping the stars apart

i carry your heart (i carry it in my heart)

Reality doesn't need me...

"Reality doesn't need me./ I feel such an enormous joy/ (...) So if i die now, I'll die happy,/ Because everything is real and everything is right." ― Fernando Pessoa (1915)

♡ Wonderful spring in Portugal ♡

T.S. Eliot - Slow Dance

I remember/ how seeing the shape of your mouth/ that first time,
I kept staring/ until my blood turned to rain.
— T.S. Eliot, from "Slow Dance"

 Brassaï. Couple d'amoureux dans les Jardins des Champs-Elysées. Paris. 1932.

(A Midsummer Night's Dream)

My soul is in the sky. (A Midsummer Night's Dream)

Jorge Luis Borges - Despărţire

Între iubita mea şi mine se vor ridica

trei sute de nopţi ca trei sute de ziduri,

iar marea va fi o taină între noi.

Nu vor mai fi decât amintiri.

O, înserări cu care m-a învrednicit durerea,

nopţi pline de speranţa de a te privi,

câmpii pe care-mi deschid drum, cer înstelat

pe care-l prind cu privirea şi îl pierd...

Definitivă ca marmura,

absenţa ta va întrista alte înserări.

Jorge Luis Borges - Despărţire

Numai sângele meu strigă prin păduri...

Numai sângele meu strigă prin păduri
după îndepărtata-i copilărie...

Photo Gallery: Shadows in Silence

Lucian Blaga - Daţi-mi un trup, voi munţilor (Paşii profetului, 1921)

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,

voi munţilor,

mărilor,

daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia

în plin!

Pământule larg, fii trunchiul meu,

fii pieptul acestei năprasnice inimi,

prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,

fii amfora eului meu îndărătnic!

Prin cosmos

auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi

şi-aş apare năvalnic şi liber

cum sunt,

pământule sfânt.

Când as iubi,

mi-aş întinde spre cer toate mările

ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,

spre cer,

să-l cuprind,

mijlocul să-i frâng,

să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,

aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă

bieţi sori

călători

şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

Lucian Blaga - Daţi-mi un trup, voi munţilor

Paşii profetului (1921)

O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine-n piept...

"O, sufletul!/ Să mi-l ascund mai bine-n piept/ şi mai adânc,/ să nu-l ajungă nici o rază de lumină:/ s-ar prăbuşi./ E toamnă."

Photo Gallery: Shadows in Silence

Amurgul curge pe lângă ochii tăi uimiţi...

Amurgul curge pe lângă ochii tăi uimiţi/ de parcă-ar vrea să vă priviţi/ unul altuia, sângele. Nichita Stănescu (1957) | Pictură: Vincent van Gogh (1884)

Vincent van Gogh

Paintings Gallery: Vincent van Gogh | Facebook

Lucian Blaga - Dorul

"Seţos îţi beau mirasma și-ți cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi șopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.
Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii"

(Lucian Blaga - Dorul)

La orizont - departe - fulgere fără de glas...

"La orizont - departe - fulgere fără de glas/ zvâcnind din când în când/ ca nişte lungi picioare de păianjen - smulse/ din trupul care le purta..." (Lucian Blaga - Vara)

William Blake - Auguries of Innocence

To see a World in a Grain of Sand 
And a Heaven in a Wild Flower, 
Hold Infinity in the palm of your hand 
And Eternity in an hour.

William Blake

Ion Pillat - Ceas tainic

Ceas tainic, bătăile tale egale

Ca vâsle lovite pe mări

Mă duc din uitări în uitări

Spre mine, agale.

Copilul revine în casele sale,

Şi vremea cu vechi îmbătări

Îmi cheamă trecutul în ţări

De-acuma natale.

Ceas tainic, mi-aşez sub umbrarele tale

Şi zile trăite, şi zări .

Redă-mi din schimbări în schimbări

Un suflet de zale. 

- Ion Pillat (Ceas tainic)

Nicolae Labiş - Fior, Confesiuni (1958)

Poate-am visat ceva rău şi-am uitat,
Poate-i doar pentru că vişinii s-au înflorat,
Poate-i doar vântul ce limpede sună,
Ori pentru că au muşcat astă-noapte din lună
Vârcolacii, ori stele prea multe pe faţă
Mi-au picurat o otravă de gheaţă,
Ori poate e dimineaţă.

Cine eşti, ori ce eşti,
Abur ori duh străveziu de poveşti,
Care-ai pătruns şi îmi macini mereu
Trupul şi sufletul meu?

Privesc în oglindă - acelaşi mi-i chipul
Şi buzele groase tăiate ca-n lemn.
Pe pavăza frunţii văd bine că nimeni
N-a scris, încă nu, nici un semn.

Dar vorbele-mi murmură: sună-ne,-ncearcă-ne,
Sufletu-şi pâlpâie albe chemări,
Ochii îmi ard rotunjiţi peste cearcăne,
Inima-şi bate ecoul de zări.

Cine eşti, ori ce eşti,
Abur ori duh coborât din poveşti,
Undă prelinsă să mă învenine,
Stea fulgerată în mine ?

Nicolae Labiş - Fior [„Lupta cu inerţia – Confesiuni“, 1958]