Sfântul Augustin mărturisindu-se Frumuseţii...
"Târziu de tot Te-am iubit, o, Tu, Frumuseţe atât de veche şi totuşi atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit. Şi iată că Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, şi eu acolo, în afară, Te căutam şi dădeam năvală peste cele frumoase pe care Tu le-ai plămădit, eu, cel lipsit de frumuseţe.
Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; mă ţineau departe de Tine acele lucruri care, dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat. M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai pus capăt surzeniei mele.
Ai fulgerat, şi ai strălucit, şi ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă şi eu am inspirat, şi acum Te urmez cu înflăcărare; am gustat din Tine şi acum sunt înfometat şi însetat de Tine; m-ai atins doar şi m-am şi aprins de dor după pacea Ta."
Fragment din Confesiuni (Cartea a X-a)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu