19 mai 2012

Albert Camus (Ciuma)

"Da, se doarme la ora asta, şi asta e liniştitor, deoarece marea dorinţă a unei inimi neliniştite este să posede la nesfârşit fiinţa pe care o iubeşte sau să poată să scufunde această fiinţă, când timpul despărţirii a venit, într-un somn fără vise, care să nu se sfârşească decât în ziua revederii." (Albert Camus în Ciuma)

7 mai 2012

"Supermoon" lights up the sky

       (AP Photo/Victor R. Caivano)

A "supermoon" is seen behind the Christ the Redeemer statue in Rio de Janeiro
  Sunday, May 6, 2012.

5 mai 2012

Azi lumea e a mea. O văd, o simt şi o ating prin toate fericirile şi nefericirile mele...

Azi lumea e a mea. O văd, o simt şi o ating prin toate fericirile şi nefericirile mele. În universul meu se întrezăresc orizonturi şi o lume întreagă mi se conturează-n suflet. E un privilegiu să am înainte o infinitate de posibilităţi. Toate, ale mele. Astăzi am primit o notă de trecere acolo sus. :)

3 mai 2012

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

 
Eu 
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"
Lucian Blaga, Poemele luminii (1919)

25 aprilie 2012

Îmi cuprinzi cu palmele mijlocul pe la spate, şoptindu-mi să te însoţesc...

Îmi cuprinzi cu palmele mijlocul pe la spate, şoptindu-mi să te însoţesc. Spre mare. În marea unde am rămas doar noi, pe nisipul ud unde te întind, apăsându-te uşor. Te supui mie, mâinilor mele flămânde de tine, mi te supui zâmbind şi închizandu-ţi ochii în timp ce mă joc cu degetele prin părul tău. Simţi palmele mele ca prima adiere care îţi mângâie sufletul când îţi adulmec mirosul şi gustul. Simţi respiraţia mea caldă şi umedă revărsându-se pe umerii tăi. Sub pieptul care îmi striveşte sânii, inima tresaltă de bucurie...
Deschid ochii şi mă risipesc prin vis, pe patul alb, printre cearceafurile răvăşite, cu parul ud atârnând pe spate, cu sărutul tău... înca pe buze...

24 aprilie 2012

În liniştea nopţii m-am ghemuit la pieptul tău încercând doar să tac şi să ascult cum glasul tău răsună în mine...

În liniştea nopţii m-am ghemuit la pieptul tău încercând doar să tac şi să ascult cum glasul tău răsună în mine. Ţi-am mângâiat obrajii, şi buzele, şi ochii, buzele noastre care s-au pierdut şi regăsit în întunericul şi nemărginirea timpului. Mi-am întins bratele în căutarea mâinilor tale, odihnindu-mi trupul şi gândurile toate. Mi-e dor de tine şi mi-e dor să adorm aşa, neclintită şi astâmpărată, la adăpostul tâmplelor tale...

24 februarie 2012

O găseşti în fiecare zi citind pe marginea pervazului, plângând lângă florile care tocmai au murit în ghivecele de pe terasă...

O găseşti în fiecare zi citind pe marginea pervazului, plângând lângă florile care tocmai au murit în ghivecele de pe terasă, purtând cămaşa ta preferată sau alergând desculţă prin ploaie. O iubeşti aşa cum îl iubeşti pe Dumnezeu, iar surâsul ei îţi luminează fiecare pas. O adori cu fiecare adiere a braţelor plăpânde care te întâmpină şi te cuprind. Dacă o stii îngrijorată, nu reuşeşti să te gândeşti decât la asta şi nu suporţi drumul lung până să ajungi s-o strângi în braţe, puternic şi cu teama să nu o striveşti. În fiecare dimineaţă îi iubesti zâmbetul, buzele şi ochii. Îi iubeşti sufletul. Îi iubeşti mâinile mici şi pântecul în care vrei să îţi poarte copiii...

13 februarie 2012

Romanul adolescentului miop

"Trebuie să mă cunosc. Trebuie să ştiu odată sigur cine sunt şi ce vreau. Am amânat mereu lucrul acesta, pentru că mi-era teamă. Mi-era teamă că nu voi izbuti să-mi luminez sufletul sau că lumina ce va aluneca asupra-i să nu mă îndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se va întâmpla dacă acestea nu există aievea? Dacă ele n-au fost decât o părere?
De multe ori, încercând să aflu cine sunt, m-am înspăimântat. Nu mă recunoşteam în multe fapte împlinite."
Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop

19 ianuarie 2012

Privirile flămânde se adulmecau în ceaţa pe care trecutul o semănase în drumul lor...

Privirile flămânde se adulmecau în ceaţa pe care trecutul o semănase în drumul lor. Abia regăsindu-se, învăţau prima oara să se atingă cu mâinile acelea înţepenite timpuriu în nopţile albe, nedormite. Cu buzele lor amorţite de timp în absenţa celorlalte atingeri, care erau acum mai mult decât rezultatul unei plăsmuri, abia perceptibile, dar concrete. Lacrimile ce le brăzdau obrajii erau jertfa pentru greutatea dimineţilor târzii. Emoţia împlinirii atenua din realitatea confuză, singura lor fericire era reciprocă, alcătuită dintr-un amalgam de gânduri şi cuvinte nerostite...