Photo of the Day: Wait For Me, Daddy. 1940.

Wait For Me, Daddy. British Columbia. 1940. © Claude P. Dettloff #WWII

Throwback to Paris...

“She put her lips on mine. Her tongue cooled my lips and we tumbled in the waves for a moment. When she laughed I wanted her again.” — Albert Camus's the Stranger.

Movie of the Day: Vertigo (1958)

James Stewart (John 'Scottie' Ferguson)  & Kim Novak (Madeleine Elster / Judy Barton)

2h 8min | Mystery, Romance, Thriller | 21 July 1958 (Brazil)

Director: Alfred Hitchcock

Writers: Alec Coppel & Samuel A. Taylor (screenplay), Pierre Boileau & and Thomas Narcejac (novel)

Stars: James Stewart, Kim Novak, Barbara Bel Geddes

Memorable Quotes

Judy: If I let you change me, will that do it? If I do what you tell me, will you love me?

Scottie: Yes. Yes.

Judy: All right. All right then, I'll do it. I don't care anymore about me.

Madeleine: Only one is a wanderer; two together are always going somewhere.

Scottie: You shouldn't keep souvenirs of a killing. You shouldn't have been that sentimental.

Scottie: And then what did he do? Did he train you? Did he rehearse you? Did he tell you exactly what to do, what to say? You were a very apt pupil too, weren't you? You were a very apt pupil! Well, why did you pick on me? Why me?

Madeleine: Here I was born, and there I died. It was only a moment for you; you took no notice.

Scottie: I hope we will, too.

Madeleine: What?

Scottie: Meet again sometime.

Madeleine: We have.

Scottie: Anyone could become obsessed with the past with a background like that!

Scottie: One final thing I have to do... and then I'll be free of the past.

[last lines]

Nun: God, have mercy.

Soon... ♡

Photo Gallery: Shadows in Silence

Those were the days, my friend...

Those were the days, my friend. #Godfather #Legend 

Soarele de la miezul nopții...

Illustration by Rofusz Kinga

Nat King Cole - Fascination

Write letters to me. And poems.

I love poems. Ravish me with your words.

Photo of the Day: #KoreanWar (1952)

There is still hope for humanity. #KoreanWar (1952)

Movie of the Day: Charade (1963)

Audrey Hepburn (Reggie Lampert) & Cary Grant (Peter / Adam / Cruikshank)

1h 53min | Comedy, Mystery, Romance | 5 December 1963 (USA)

Director: Stanley Donen

Writers: Peter Stone (screenplay & story), Marc Behn (story)

Stars: Cary Grant, Audrey Hepburn

Memorable Quotes

Peter Joshua: Do we know each other?

Reggie Lampert: Why, do you think we're going to?

Peter Joshua: How would I know?

Reggie Lampert: Because I already know an awful lot of people, so until one of them dies I couldn't possibly meet anyone else.

Peter Joshua: Well, if anyone goes on the critical list, let me know.

Reggie Lampert: You're blocking my view.

Peter Joshua: Ohh... which view would you prefer?

Reggie Lampert: The one you're blocking.

Reggie Lampert: Is there a Mrs. Cruikshank...?

Adam Canfield: Yes.

Reggie Lampert: But you're divorced.

Adam Canfield: No...

Reggie Lampert: [Regina's face falls] Oh.

Adam Canfield: [Adam gets out his wallet to show her the picture] My mother, she lives in Detroit, you'd like her, she'd like you too.

Adam Canfield: Oh, you should see your face.

Reggie Lampert: What's the matter with it?

Adam Canfield: It's lovely.

Peter Joshua: How would you like a spanking?

Reggie Lampert: How would you like a punch in the nose? Stop treating me like a child.

Reggie Lampert: Why do people have to tell lies?

Peter Joshua: Usually it's because they want something. They are afraid the truth won't get it for them.

Reggie Lampert: Well, wasn't it Shakespeare that said, "When strangers do meet in far off lands, they should e'er long see each other again"?

Peter Joshua: Shakespeare never said that!

Reggie Lampert: How do you know?

Peter Joshua: It's terrible. You just made it up.

Reggie Lampert: Well, it sounds right...

Arta arhitecturii: Catedrala Notre-Dame de Chartres

Arta arhitecturii: Catedrala Notre-Dame de Chartres, o capodoperă a stilului gotic francez. Vitraliul "Notre Dame de la Belle Verrière", secolul al XII-lea.

Notre Dame de la Belle Verrière

Teatime and Books. My rainy afternoon treat.

"I looked at her and I knew, as clearly as I know that I will die, that I loved her more than anything I had ever seen on earth." — Lolita (Vladimir Nabokov)

Ion Minulescu - Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine... 
Dar fiindcă azi mi te dai toată, 
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta, 

Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint, 

Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, 

În pat ţi-am presărat garoafe

Şi maci -

Tot flori însângerate -

Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate, 

Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt

Trei ramuri verzi de lămâiţă

Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată, 

Bate miezul nopţii... 

E ora când amanţii, -alt'dată, 

Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată... 

Deci vino, 

Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul, 

Înfinge-ţi în priviri Minciuna

Şi-n caldul buzei Adevărul

Şi spune-mi:

Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa

Câţi au murit

Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine... 

Dar fiindcă azi mi te dai toată. 

Am să te iert -

E vechi păcatul

Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări, 

Nu-ţi cer să-mi spui

Nimic din tot ce-ai spus la alţii, 

Ci tot ce n-ai spus nimănui. 

Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit, 

Nu-ţi cer

Nimic din ce poetul palid

Cerşeşte-n veci de veci, stingher, 

Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă

Din şirul clipelor la fel, 

Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel, 

În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde

Şi în priviri

Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri. 

Şi-aşa tăcuţi -

Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -

Să-ncepem slujba-n miez de noapte

Şi mâine s-o sfârşim în zori!

Some day you will be old enough to start reading fairy tales again.

© Anna Silivonchik

Nicolae Steinhardt (Jurnalul fericirii)

Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart… este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutatura rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi eu…

― Nicolae Steinhardt (Jurnalul fericirii)

Profesioniștii: Lavinia Băcanu Piso

Nicio altă poveste nu a răscolit mai tare în profunzimea sufletului meu. Voinţa de neclintit, demnitatea care transcede limitele suferinţei şi incredibila capacitate de a transforma tragedia în binecuvântare definesc această minunată femeie.

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/diverse/lavinia-bacanu-piso

Lucian Blaga - Scrisoare, În marea trecere (1924)

Sunt mai bătrân decât tine, Mamă,
și tot aşa cum mă ştii:
adus puţin de umeri
şi plecat peste întrebările lumii.

Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri,
și să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevarăt şi care-i mai frumos?
Mâna mi se opreşte: e prea puţin.
Glasul mi se stinge: e prea puţin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis?

Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă.

Toamnă de basm în Bucovina...

Toamnă de basm în Bucovina... ♡
© Catalin Urdoi

Photo Gallery: Bucovina, Tărâm de Poveste

Rugă a singurătății...

Rugă a singurătății, fragment din "Citadela" lui Antoine de Saint-Exupéry. ♡

"Ai milă de mine, Doamne, căci singurătatea mă apasă. Nu aştept nimic. Iată-mă în această cameră în care nimeni nu îmi vorbeşte. Şi totuşi, nu prezenţe îti cer, căci mă simt şi mai pierdută când mă afund în mulţime. Dar o alta, care-mi seamănă, singură şi ea într-o cameră ca a mea, iat-o totuşi fericită, ştiindu-i pe cei iubiţi rătăcind prin casă. Nu-i aude, nici nu-i vede. Nu primeşte nimic de la ei în această clipă. Dar îi este de ajuns, pentru fericirea ei, să-şi ştie casa locuită.

Doamne, nu îți cer nimic care să poată fi văzut sau auzit. Minunile tale nu sunt pentru simţuri. Dar îmi e de ajuns pentru a mă vindeca, să îmi luminezi spiritul asupra casei mele.

Călătorul în deşert, plecat din locuinţa sa, chiar ştiind-o la capătul lumii, se bucură de ea. Depărtarea nu îl împiedică să fie hrănit de ea, iar dacă moare, moare în iubire. Nu-ţi cer, Doamne, nici măcar casa să-mi fie aproape.

Trecătorul din mulţime, impresionat de chipul unei necunoscute, se transfigurează, chiar dacă nu este pentru el. Asemenea unui soldat îndrăgostit de regină, el devine soldatul ei. Nu îţi cer, Doamne, nici măcar să-mi fie casa făgăduită.

În largul mărilor, navigatori înflăcăraţi îşi închină destinul unei insule care nu există. Pe corabie, aceştia îi cântă imnul şi sunt fericiţi; nu insula umple inima lor, ci imnul. Nu îţi cer, Doamne, nici măcar să am o casă undeva.

Singurătatea, Doamne, nu este decât rodul sufletului infirm. Patria în care sufletul sălăşluieşte este sensul lucrurilor, aşa cum templul este sensul pietrelor. Sufletul nu are aripi decât pentru acest loc. El nu se bucură de obiecte, ci de ceea ce poate citi în miezul lor, care le leagă.

Doar învaţă-mă să citesc; atunci, Doamne, singurătatea mea se va sfârşi."

God's most beautiful creatures...

Photo Gallery: Shadows in Silence

Sfântul Augustin mărturisindu-se Frumuseţii...

Sfântul Augustin mărturisindu-se Frumuseţii...

"Târziu de tot Te-am iubit, o, Tu, Frumuseţe atât de veche şi totuşi atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit. Şi iată că Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, şi eu acolo, în afară, Te căutam şi dădeam năvală peste cele frumoase pe care Tu le-ai plămădit, eu, cel lipsit de frumuseţe.

Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; mă ţineau departe de Tine acele lucruri care, dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat. M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai pus capăt surzeniei mele.

Ai fulgerat, şi ai strălucit, şi ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă şi eu am inspirat, şi acum Te urmez cu înflăcărare; am gustat din Tine şi acum sunt înfometat şi însetat de Tine; m-ai atins doar şi m-am şi aprins de dor după pacea Ta."

Fragment din Confesiuni (Cartea a X-a)

Călătorie la capătul nopţii:)

Julian Onderdonk - Moonlight in South Texas (1912)

Antoine de Saint-Exupéry (Citadela)

"Nu există amnistie divină care să te scutească de a deveni. Şi ştiu eu, care am căzut atât de des în capcana făpturilor venite din alte părţi ale lumii, mirosind aromitor, pe care ştiam că pot pune stăpânire. Şi această ameţeală o numeam dragoste. Şi mi se părea că aş muri de sete dacă n-aş obţine-o.

Dar iat-o pe terasa mea, captivă delicată, prinsă în zborul ei. Şi eu, bărbat, eu, războinic învingător, ţinând în sfârşit răsplata luptei mele. Şi deodată, în faţa ei, nemaiştiind ce să fac.

"Porumbiţa mea, îi spuneam, turturica mea, gazela mea cu picioare lungi", căci în cuvintele pe care le inventam încercam s-o cuprind pe ea, de necuprins! Topindu-se aidoma zăpezii. Căci nu era nimic darul pe care-l aşteptam.

Şi strigam: "Unde eşti?". Căci nu o întâlneam nicăieri. Iar eu, singur în cumplitul meu pustiu, o priveam, dezbrăcată, dormind. M-am înşelat asupra prăzii, m-am înşelat în goana mea. Fugea atât de repede şi am oprit-o pentru a o face a mea. Şi, odată prinsă, nu mai există. Mi-am înţeles greşeala. Fusesem nebun ca acela care şi-a umplut ulciorul şi l-a închis în dulap, fiindcă-i plăcea cântecul fântânii.

Dar dacă nu te ating, te construiesc ca pe un templu. Şi te înalţ în lumină. Şi tăcerea ta închide în ea câmpiile. Iar eu te iubesc dincolo de mine sau de tine. Şi inventez imnuri pentru a-ţi celebra imperiul. Şi ochii ţi se închid, pleoape ale lumii.

Şi te ţin obosită, în braţele mele. Nu eşti decât o treaptă în drumul meu spre eternitate. Eşti făcută pentru a fi arsă, consumată, dar nu pentru a te reţine…"

Fragment din "Citadela" - Antoine de Saint-Exupéry

Some day you will be old enough to start reading fairy tales again.

Some day you will be old enough to start reading fairy tales again.

Jazz and Rain...

Miles Davis - Autumn Leaves

https://www.youtube.com/watch?v=rsz6TE6t7-A

Photo of the Day: Amsterdam. 1934.

Amsterdam. 1934. © Wolfgang Suschitzky

Nicolae Steinhardt: Nu aştept ca Dumnezeu să ne rezolve treburile noastre lumeşti...

Nu aştept ca Dumnezeu să ne rezolve treburile noastre lumeşti, a căror înţeleaptă chivernisire ne revine nouă ca fiinţe înzestrate de El cu minte raţională şi o inimă fierbinte. Nu dau treburilor acestora lumeşti mai multă însemnătate decât se cuvine, dar nici nu le dispreţuiesc, deoarece ţin de creaţia divină. Iar viaţa, defăimându-i deşertăciunile, o iau în serios, pentru că într-însa şi printr-însa ni se joacă soarta de veci.

― Nicolae Steinhardt

Photo of the Day: Wall Street, New York City. 1960.

Wall Street, New York City. 1960. © Neil Libbert

Frumusețe neîngrădită.

Photo Gallery: Făpturi Împărătești | Facebook

Photo of the Day: New York. September 29, 1932

Lunch Atop a Skyscraper on the 69th floor of the RCA Building, Rockefeller Center. Manhattan, New York. September 29, 1932.

Pentru Tine ne-ai creat, Doamne...

Pentru Tine ne-ai creat, Doamne, și inima noastră nu își găsește pacea până când nu se odihnește în Tine. (Fericitul Augustin)

Pictură de Nikolay Kasatkin. 1891.

We are all searching for someone whose demons play well with ours.