25 octombrie 2009

Timp



Am revăzut cu ardoare plaiurile de unde am pornit întâii paşi... iarba de pe dealurile unde ne intâlneam şi povesteam... a ţâşnit din mine o simpatie inexplicabilă faţă de ţăranii ce-şi purtau găleţile pline cu apă la izvorul cristalin… 

Mi-e dor…


Un comentariu:

  1. Si mie imi este dor.
    De o fata desculta. Cu parul greu si mainile imponderabile. Desculta fiind poate cu talpile verzi de iarba strivita sub picioare dar cine s-ar mai uita la talpi?!
    Sau poate da...

    RăspundețiȘtergere