Thomas Cole ~The Voyage of Life - Childhood~ (1842)
Izvorul curge neoprit
Când clipele se trec uşor
Rămâne timpul răstignit
Şi uit apoi că toate mor…
Îmi amintesc de locul unde
Noi, ţâncii vremii ne-adunam
Simt cum în inimă pătrunde
Minunea scumpă ce trăiam
Striveam pe buze stropi de rouă
Sorbiţi din ramele florale
Acum e frig şi iarăşi plouă
Apuse-s brumele în cristale
Purtam în suflet locul sfânt
Ce zi de zi curtreieram
Acel palat, pe-acel pământ
Cu toată fiinţa colindam
Curtam potecile cu-ardoare
Şi zorii ne erau privirea
Când desenam timidul soare
Căci jocul ne era iubirea
De-a v-aţi ascunselea-ncepea
Ecoul său îmi dă fiori
Când plasa nopţii ne veghea
Dansam cu ploaia printre nori
Zburdam sub cerul purpuriu
De jar păreau bujorii
Şi cu un zâmbet auriu
În poale culegeam cocorii
Furam un fir de toporaş
Din înfloritele câmpii
Ca darul mamei cel gingaş
Să nască sfinte poezii…
Apoi în fugă ne-ndreptam
Spre casă, trişti că a trecut
Sub clar de Lună mai speram
Că mâine-i iar un început…
Al nostru glas, demult apus
Se contopeşte cu-asfinţitul
Acest omagiu ce-am adus
Nu regăseşte răsăritul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu