Afla data mortii tale

Niste bloggeri din Marea Britanie s-au dovedit a fi deosebit de inventivi cand s-au gandit la asta. Mai mult, acestia si-au propus sa rastalmeaceasca si sa revolutioneze omenirea in cel mai scurt timp posibil, cu efort minim, costuri mici si efect garantat. Nu stim carui segment s-au adresat inaltimile lor si nici daca rezultatele au fost cele scontate, cert este ca in ambele cazuri, plebea care cazu in mrejele curiozitatii exacerbate isi urmeaza cursul sau, in caz contrar, cauta mantuire la manastire in timpul ce i-a mai ramas.

Nat King Cole - The Christmas Song

Nights in white satin...

Hunters in the Snow

Procesul - Franz Kafka (Teatru Radiofonic)

Ludwig van Beethoveen - Moonlight Sonata

Beethoven: Piano Sonata No. 8 in C Minor "Pathétique"

Tchaikovsky - Lacul lebedelor

Horowitz plays Liszt Consolation No. 3

Frédéric Chopin - Nocturne

Am decupat crâmpei din mine

Am decupat un colţ de stea

În păr, mămico, să-ţi aşez

Şi-un trandafir de catifea

Pe chipul palid să-l brodez

În zori de zi un strop de rouă

Din depărtări, eu am cules

Căci viaţa ce ne-ai dat-o nouă

E har din darul cel ales

Îmi amintesc... eram copilă

Şi tu-mi vegheai întâiul pas

Acum zâmbesc, întorc o filă

Din amintiri ce-au mai rămas

Mi-e dor de mâinile-amândouă

Ce blând pe creştet m-au atins

E frig afară şi iar plouă

Când nostalgia m-a cuprins

Am decupat crâmpei din mine

În suflet, mamă, să-ţi zidesc

Clădind din trudă şi suspine

Punte, să spun: "Îţi multumesc!"

Scumpe amintiri...

Thomas Cole ~The Voyage of Life - Childhood~ (1842)

Izvorul curge neoprit

Când clipele se trec uşor

Rămâne timpul răstignit

Şi uit apoi că toate mor…

Îmi amintesc de locul unde

Noi, ţâncii vremii ne-adunam

Simt cum în inimă pătrunde

Minunea scumpă ce trăiam

Striveam pe buze stropi de rouă

Sorbiţi din ramele florale

Acum e frig şi iarăşi plouă

Apuse-s brumele în cristale

Purtam în suflet locul sfânt

Ce zi de zi curtreieram

Acel palat, pe-acel pământ

Cu toată fiinţa colindam

Curtam potecile cu-ardoare

Şi zorii ne erau privirea

Când desenam timidul soare

Căci jocul ne era iubirea

De-a v-aţi ascunselea-ncepea

Ecoul său îmi dă fiori

Când plasa nopţii ne veghea

Dansam cu ploaia printre nori

Zburdam sub cerul purpuriu

De jar păreau bujorii

Şi cu un zâmbet auriu

În poale culegeam cocorii

Furam un fir de toporaş

Din înfloritele câmpii

Ca darul mamei cel gingaş

Să nască sfinte poezii…

Apoi în fugă ne-ndreptam

Spre casă, trişti că a trecut

Sub clar de Lună mai speram

Că mâine-i iar un început…

Al nostru glas, demult apus

Se contopeşte cu-asfinţitul

Acest omagiu ce-am adus

Nu regăseşte răsăritul…

Timp

Am revăzut cu ardoare plaiurile de unde am pornit întâii paşi... iarba de pe dealurile unde ne intâlneam şi povesteam... a ţâşnit din mine o simpatie inexplicabilă faţă de ţăranii ce-şi purtau găleţile pline cu apă la izvorul cristalin… 

Mi-e dor…

Mi-e dor...

Privesc în urma mea şi-o lacrimă se scurge

Precum bătaia apei ce ne-ncetat mai curge

Mi-e dor de locul unde, copil eu am crescut

Căci repede şi-n grabă toţi anii au trecut…

Mi-e atât de dor de câmpul, adesea înflorit

De-acel tărâm pe veci, în suflet cuibărit

Din anotimpuri vii îmi amintesc pridvorul

Unde a mea mămică… îşi alinta odorul…

Printre salcâmii-nalţi, pe tata îl zăresc

Şi-n inimă suspine în valuri năpădesc

Mi-e dor de locul unde natura îmi cânta

Când mii sudori pe frunte azurul le picta…

Când seara-şi împresoară fantasma ruginie

Nutreşte-n mine dorul ce vântul lin l-adie

Din mine se-nfiripă al regăsirii glas

Căci amintirea dulce e tot ce mi-a rămas…

Leaganul...

"Cu degetele amintirii
mi-am pipăit
încet,
încet,
trecutul ca un orb
şi fara sa-nteleg de ce
m-am prăbuşit
şi-n hohote
am început să plîng deasupra leagănului meu."