Legământ, de Andreea Croitor

John Atkinson Grimshaw - The Lovers (1873)

Legământ

de Andreea Croitor

Năframa nopții cade peste noi

Spre mine te îndrepţi, iubite,

Cu ochii rătăciţi şi goi

Trezindu-mi visele-mpietrite

La pieptul fiinţei tale mă cobor

Sub murmur dulce de viori,

Cu tâmpla spijinită-n dor

Din visul ce-a născut culori

Sub pleoapa toamnei ne iubim

Și-n stele desenăm săruturi,

Când fericirea o împletim

Din amintiri şi zbor de fluturi.

Lucian Blaga, Poemele luminii (1919)

Vincent van Gogh - Girl in the Woods (1882)

În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
şi-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de sânge.

Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?

O, cine ştie? - Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
şi liniştea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
şi mut
ascult cum creşte-n trupul tău sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipă care trece,
gorunule din margine de codru.

Lucian Blaga, Poemele luminii (1919)

Jorge Luis Borges (Despărţire)

Émile Bernard – Iron Bridges at Asnières (1887)

Între iubita mea şi mine se vor ridica
trei sute de nopţi ca trei sute de ziduri,
iar marea va fi o taină între noi.
Nu vor mai fi decât amintiri.
O, înserări cu care m-a învrednicit durerea,
nopţi pline de speranţa de a te privi,
câmpii pe care-mi deschid drum, cer înstelat
pe care-l prind cu privirea şi îl pierd…
Definitivă ca marmura,
absenţa ta va întrista alte înserări.

Jorge Luis Borges

Octombrie, iartă-mi întârzierea.

Octombrie, iartă-mi întârzierea. "Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă. Poate că-mi scriu chiar mie", ți-ar fi spus Antoine de Saint-Exupéry. Și eu. Adun toți anii ăia mulți pe care mi i-ai urat și ți-i dăruiesc cu toată bucuria de care mă știu capabilă !:)

Claude Monet

"Toată lumea discută despre tablourile mele şi pretinde că le înţelege, de parcă ar fi necesar să le înţeleagă, când de fapt e suficient doar să le iubească." - Claude Monet

Albert Camus (Ciuma)

"Da, se doarme la ora asta, şi asta e liniştitor, deoarece marea dorinţă a unei inimi neliniştite este să posede la nesfârşit fiinţa pe care o iubeşte sau să poată să scufunde această fiinţă, când timpul despărţirii a venit, într-un somn fără vise, care să nu se sfârşească decât în ziua revederii." (Albert Camus în Ciuma)

"Supermoon" lights up the sky

       (AP Photo/Victor R. Caivano)

A "supermoon" is seen behind the Christ the Redeemer statue in Rio de Janeiro
  Sunday, May 6, 2012.

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

 

Eu 

nu mă căiesc,

c-am adunat în suflet şi noroi-

dar mă gândesc la tine.

Cu gheare de lumină

o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,

că sufletul mi-aşa curat,

cum gândul tău il vrea,

cum inima iubirii tale-l crede.

Vei plânge mult atunci ori vei ierta?

Vei plânge mult ori vei zâmbi

de razele acelei dimineţi,

în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:

"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"

Lucian Blaga, Poemele luminii (1919)

Romanul adolescentului miop

"Trebuie să mă cunosc. Trebuie să ştiu odată sigur cine sunt şi ce vreau. Am amânat mereu lucrul acesta, pentru că mi-era teamă. Mi-era teamă că nu voi izbuti să-mi luminez sufletul sau că lumina ce va aluneca asupra-i să nu mă îndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se va întâmpla dacă acestea nu există aievea? Dacă ele n-au fost decât o părere?

De multe ori, încercând să aflu cine sunt, m-am înspăimântat. Nu mă recunoşteam în multe fapte împlinite."

Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop

Nopţi albe (Teatru radiofonic)

“ … un vis, o nouă doză de rafinată şi voluptoasă otravă …”

Nopţi albe - F.M. Dostoievski

(III) MA Teardrop

Masterpiece.

Ecce homo

Rembrandt - Ecce Homo (1636)

Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres -
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui din urmă
Ne'nţeles!...

Ion Minulescu - De vorbă cu mine însumi (1913)