 |
| Nicolae Steinhardt |
Evenimentul eliberării
se apropie şi poate avea loc din clipă în clipă. În mica celulă de la Zarca,
singur, îngenunchez şi fac un bilanţ. Am intrat în închisoare orb, cu vagi
străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi, şi
ies cu ochii deschişi. Am intrat răsfăţat, răzgâiat. Ies vindecat de fasoane,
nazuri, ifose. Am intrat nemulţumit. Ies cunoscând fericirea. Am intrat nervos,
supărăcios, sensibil la fleacuri. Ies nepăsător. Soarele şi viaţa îmi spuneau
puţin. Acum ştiu să gust felioara de pâine cât de mică. Ies admirând mai presus
de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul. Ies împăcat. Cu cei cărora
le-am greşit, cu prietenii şi duşmanii mei, ba şi cu mine însumi. În locul
acesta ireal de sinistru aveam să cunosc cele mai fericite zile din viața mea.
― Nicolae Steinhardt
(Jurnalul fericirii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu