19 ianuarie 2012

Privirile flămânde se adulmecau în ceaţa pe care trecutul o semănase în drumul lor...

Privirile flămânde se adulmecau în ceaţa pe care trecutul o semănase în drumul lor. Abia regăsindu-se, învăţau prima oara să se atingă cu mâinile acelea înţepenite timpuriu în nopţile albe, nedormite. Cu buzele lor amorţite de timp în absenţa celorlalte atingeri, care erau acum mai mult decât rezultatul unei plăsmuri, abia perceptibile, dar concrete. Lacrimile ce le brăzdau obrajii erau jertfa pentru greutatea dimineţilor târzii. Emoţia împlinirii atenua din realitatea confuză, singura lor fericire era reciprocă, alcătuită dintr-un amalgam de gânduri şi cuvinte nerostite...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu