13 noiembrie 2011

Înmărmurită şi aproape fără suflare, o lună plină de fragilitate ascunde sub plapuma de umbre o aşteptare adâncă şi neîncetată...

Înmărmurită şi aproape fără suflare, o lună plină de fragilitate ascunde sub plapuma de umbre o aşteptare adâncă şi neîncetată. M-am trezit răscolind în cuvintele şi în trupul nopţii deghizat în glasul tău. M-am trezit întinzandu-mi mâinile reci în cautarea braţelor tale, într-o căutare neobosită, perpetuă, dementă, a dovezilor că exişti. Într-o zvâcnire prelungă a gândurilor mele istovite, în trupul dezvelit de somn, mi s-au răcit buzele, ochii şi gândurile toate. Într-o dimineaţă...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu