1 noiembrie 2011

Astăzi l-am perceput răvăşit şi curpins de neputinţă...

Astăzi l-am perceput răvăşit şi curpins de neputinţă. Zăceam acolo, încorsetată de frenezie şi judecam cum ochii lui albaştri se scufundau în abis. De ce îi rătăcea privirea. A durut să nu fiu atunci în braţele acelea răcite de atâta deznădejde. Pe fiecare tâmplă. Pe buzele acelea unde zâmbetul lui a îngheţat într-o dimineaţă. Le-aş fi iubit. A durut să-mi amintesc că doare să nu poţi da din tine fiecare nerv şi fiecare celulă celui care poate să le păstreze şi numai aşa să le umple de iubire, într-un sărut...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu